Ducu Bertzi (n. 21 septembrie 1955, Sighet) folkist roman.

In paralel cu scoala generala, a studiat opt ani vioara la scoala de muzica din Sighet. Din clasa a noua, Impreuna cu un grup de prieteni, a Infiintat grupul Mi bemol rock. Cu aceasta formatie, Ducu Bertzi canta, la serile de dans ale liceului, piese romanesti si din repertoriul unor formatii la moda. Treptat, a renuntat la chitara electrica In favoarea celei acustice, cauza fiind de natura tehnica (lipsa unor statii de amplificare si a instrumentelor de calitate).

Existenta unui cenaclu literar din localitate l-a atras, Bertzi descoperind aici muzica poeziei. La primul festival de poezie si muzica de la Sighet (1973), Bertzi a castigat marele premiu... o valiza. Debutul pe o scena recunoscuta a avut loc In 1976 la Baia Mare, In cadrul manifestarilor organizate de Cenaclul Flacara, unde a activat pana In 1985.

Pana la sfarsitul anului, Ducu Bertzi participa saptamanal la manifestarile folk organizate In stagiunea de spectacole a Casei Studentilor. Paralel cu genul care l-a consacrat, a devenit In scurt timp membru permanent al grupului Coral SONG, sub bagheta regretatului Ioan Luchian Mihalea. Activitatea concertistica a acestei formatii corale i-a oferit lui Bertzi posibilitatea de a fi remarcat atat In calitate de membru al corului, cat si ca solist de muzica folk. Prima Inregistrare audio a fost realizata la Radiodifuziunea Romana In noiembrie 1979, cu titlul Cand s-o-mpartit norocu'. Au urmat alte imprimari si aproximativ 1200 de spectacole. Dupa o perioada In care muzica folk a intrat Intr-un con de umbra, In 1986, Ducu Bertzi a continuat sa Inregistreze noi piese, dintre care cele mai cunoscute s-au transformat In slagare: Si de-ar fi; Floare de colt; M-am Indragostit numai de ea; Suflet fara chei; Omul padurii. A fost invitat In studiourile Televiziunii Romane pentru filmarea acestora.