satu mare

I want to know God 's thoughts... the rest are details. Albert Einstein
Iti dau reducere 1% la PC Garage
Portal Satu Mare Rss
azi este
Europe/Bucharest
Astazi este:
Sambata 19 Mai '12
Maine este:
Duminica 20 Mai '12
Rasarit: 05:42
Apus: 21:07

Faza curenta a Lunii

Articole pentru copii

Contabilitate Satu Mare

Vesminte Preotesti

Stomatolog Satu Mare

Login Utilizatori

Autentificare

Jocuri Flash

Informatii utile

Info utile @ smalive.com

Asculta RADIO live


Windows Media Plugin AICI!
You are here:  Home arrow Articole arrow Cantaretul de muzica folk Emilian Onciu a incetat din viata - La cantonul parasit
Cantaretul de muzica folk Emilian Onciu a incetat din viata - La cantonul parasit E-mail
vineri, 14 noiembrie 2008
Cântăreţul de muzică folk Emilian Onciu a încetat din viaţă
Sâmbătă, 15 noiembrie, cântăreţul de muzică folk Emilian Onciu a încetat din viaţă. O boală necruţătoare l-a răpus înainte de vreme, la 51 de ani. El va fi înmormântat marţi, în cimitirul de pe strada Amaţiului.

Emilian Onciu s-a născut în 1957, la Cărăşeu, judeţul Satu Mare. A absolvit cursurile Liceului de Construcţii şi pe cele ale Facultăţii de Management Economic a Universităţii “Spiru Haret”.
Începe să cînte în 1981. Din 1983 până în 1985 este membru al Cenaclului Flacăra, perioadă în care lansează peste 35 de cîntece, printre care “Lacrimi pentru tatăl învins”, “Bună dimineaţa”, “Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre”. Continuă să cânte şi în noua formulă a cenaclului “Totuşi Iubirea”, iar în perioada 1990-1996 apare pe mai multe albume de grup realizate cu componenţii cenaclului. În 1998 lansează albumul “Scările” şi în 2000 albumul “Alb”.
În 2005 apare alături de componenţii grupării Gala Folk Transilvania, cu 4 cântece pe albumul 5x4 Folk Transilvania. Desfăşoară în continuare o activitate concertistică alături de Folk Transilvania. În toamna lui 2007 îi apare un nou album, “Pentru prieteni”, realizat prin intermediul Impres Media Folk, iar în februarie 2008 îi apare la OVO Music albumul “Emilian Onciu - Folk 25”, la împlinirea a un sfert de veac de activitate muzicală.

 
A activat atât în presa scrisă, cât şi în cea audio-video

După 1990 Emilian Onciu nu şi-a continuat cariera numai în muzică, ci a intrat şi în lumea mass-media. A lucrat ca redactor la “Solstiţiu”, apoi la “Informaţia Zilei”, de unde a plecat pentru a înfiinţa TV Samtel. A lucrat o vreme în televiziune, după care a trecut în presa audio, unde s-a afirmat foarte repede şi a ajuns directorul unui post de radio local, unde a rămas şi a luptat cu boala până în ultimele zile de viaţă.

Andrei Păunescu: Onciu mi-a spus: “Dacă nu mor până atunci, vin”

Luni, 24 noiembrie 2008, ora 19, la Polivalentă, în Bucureşti, Emilian Onciu trebuia să susţină un recital. La această manifestare de muzică, poezie şi dialog şi-au anunţat participarea: Tudor Gheorghe, Victor Socaciu, Mircea Vintilă, Vasile Şeicaru, Dumitru Fărcaşu, George Nicolescu, Doru Stănculescu, Tatiana Stepa, Magda Puskas (“Partaj”), Octavian Bud, Emeric Imre, Valentin Moldovan, Mădălina Amon, Vanghele Gogu, Raul Cârstea, Vasile Mardare, Andrei Păunescu şi trupa “Totuşi”.
Andrei Păunescu povesteşte ultima discuţie avută cu Emilian pe tema concertului de luni: “Acum două săptămâni, am vorbit cu Emil Onciu la telefon. L-am invitat şi mi-a spus că vine cu drag la Cenaclul de la Bucureşti, din 24 noiembrie 2008. Mi-a spus de asemenea că, fiind bolnav grav de ceva vreme - cum ştim cu toţii - va putea călători atâta distanţă, dar numai cu avionul, pentru că drumul de la Satu Mare la Bucureşti îi este inaccesibil altfel. Acum câteva zile, m-a sunat şi mi-a spus: «Mi-am cumpărat biletele. Acum e clar: dacă nu mor până atunci, vin!». Din păcate, trupul nu i-a mai rezistat. Onciu, ardelean serios şi grav, talentat şi încăpăţânat, cu convingeri şi idealuri, s-a ţinut mereu de cuvânt, mai ales faţă de ceea ce reprezenta relaţia cu publicul şi colegii, cu care a rămas mereu partener, fie ca folkist, fie ca realizator de radio sau de televiziune. S-ar fi ţinut de cuvânt până la capăt şi acum, dacă moartea nu ar fi ajuns la el prea grăbită. Nefiind sigur că mai rezistă viu încă două săptămâni, Emil a avut grijă să fie un om de onoare până la capăt, să ne avertizeze că ar putea, totuşi, absenta. Câtă putere de a-ţi asuma destinul, tragedia anunţată, moartea! Cine o să mai cânte, ca el, «Voiam să-ţi spun adio, voiam să-ţi spun că ninge...»?”.

Octavian Bud: Odată cu moartea lui Emilian mi-am pierdut o mare parte din trecutul meu

“Am cântat împreună cu Emilian din 1982, de la Ziua Armatei, la Carei. Am fost colegi de cameră totdeauna atunci când ne deplasam cu Cenaclul Flacăra şi apoi cu Cenaclul “Totuşi iubirea”. Fiecare îşi cânta propriile compoziţii, dar ne ajutam în realizarea lor, ne-am împrietenit şi am rămas prieteni până sâmbătă, 15 noiembrie, când moartea ne-a despărţit. Şi după spectacolele în care am evoluat în cadrul cenaclurilor am continuat să cântâm împreună la diferite evenimente. Eram aproape nedespărţiţi, ne sunam aproape zilnic până în urmă cu câteva zile, când am vorbit ultima dată la telefon. Odată cu moartea lui Emilian mi-am pierdut o mare parte din trecutul meu. Îi voi păstra nu numai o amintire veşnică, ci şi numărul de telefon, ca şi cum ar urma să-l sun din clipă în clipă. A fost un om bun şi cred că de aceea i-a dat Dumnezeu puterea să lupte, până în ultima clipă, pentru artă şi să nu fie o povară pentru nimeni”.

Gruiţă Ienăşoiu: Emilian Onciu şi-a priponit calul de păpădia eternităţii

“S-a spart o tobă. Eram prin ‘75 în sala de spectacole a sălaşului de cultură Mihai Eminescu din Bucureşti. Într-o sală de circa 500 de persoane eram înghesuiţi vreo 2.000. În îmbulzeala de la intrare mi-am pierdut un pantof. Nu conta. Nu conta că afară era cioafla de februarie. Înăuntru cânta Phoenix. După prima oră de concert toba lui Petrescu a cedat. Bucuroşi pentru ce am auzit şi trişti pentru ce n-am auzit, plecam spre case. Avea să fie ultimul concert al Phoenixului în România înainte de a fugi de regim. Eram ultimul la ieşire. Faţa mi s-a deschis. Pantoful meu stâng trona în vitrina sălaşului de cultură. Afară era cioaflă de februarie.
Aş putea să spun că Emil mai trăieşte prin muzica lui, dar asta ştim cu toţii. Aş putea să aplaud în neştire îmbătat de dorinţe şi trăiri pe care nu mulţi le-au simţit în preajma ardeleanului. Aş putea să sădesc un copac. Fructifer. Aş putea să gâdil norişorii albi ai uverturii unei idile, ai unei inedite speranţe.
În săli de spectacole cu uşile deschise înţesate de lume, pe stadioane în nopţi cu sau fără lună, în palate cu regi şi regine ai vremurilor noastre, în spelunci cu drojdie şi vin prost, pe cărări de munte sub privirile caprelor negre, în autobuze sau mărfare, peste tot pe unde ai doinit se vor auzi perpetuum ecoul strunelor tale.
Aceeaşi strângere de inimă şi goliciune a sufletului o simt azi ca şi atunci când am aflat că Phoenix nu mai este. Au trecut anii şi Phoenix-ul a revenit.
S-a rupt o coardă. Şi tu vei dăinui!”

Mihai Ghenceanu: Probabil Emilian urmează să le cânte îngerilor

“Nu pot spune că am fost prieten apropiat al lui Emilian, ci mai degrabă am fost în relaţii amicale. De cele mai multe ori ne întâlneam şi schimbam câteva fraze întâmplător, sau cu ocazia unor spectacole. Ştiam că este grav bolnav, aşa că în ultimii doi ani evitam să-l întreb «Ce mai faci?», aşa că vorbeam banalităţi sau îl lăsam să-mi vorbească despre proiectele lui.
Dar l-am stimat şi apreciat din prima clipă în care l-am auzit cântând, adică prin anii ‘80. Apoi l-am stimat şi apreciat pentru ceea ce a făcut în mass-media sătmăreană. Şi nu mi-l puteam închipui decât cu ghitara de gât sau cu căştile pe urechi, în faţa unui microfon.
Acum Emilian a plecat dintre noi, deloc spectaculos, în şoaptă şi uşor, ca un gând, sau ca adierea aripilor de îngeri care poate că l-au luat din lumea noastră pentru a le cânta şi lor, cu vocea sa baritonală şi caldă.”

Gigi Molnar: Adio Emilian!

“De mulţi, mulţi ani am devenit prieteni cu Emilian datorită pasiunii comune pentru chitară şi muzica folk. Am petrecut zeci şi zeci de ore împreună căutând soluţii, modificând, alegând variantele cele mai bune pentru piesele sale muzicale pe care le făcea într-un ritm alert, bucurându-se de fiecare ca de o nouă jucărie.
Am petrecut zeci şi zeci de ore împreună cu el şi cu alţi amici pe scenă, unde a fost întotdeauna sigur pe el, încântând de fiecare dată publicul cu vocea lui caldă.
Am stat zeci şi zeci de ore la taifas discutând despre toate problemele despre care se poate discuta. Am trăit împreună zeci de întâmplări hazlii sau triste.
De acum încolo va concerta în acordurile eternităţii.”

Vezi video - La cantonul parasit
 
< Precedent   Urmator >

rss feed

Conversie valuatara

Newsletter

Introduceti adresa de e-mail pentru noutati!

Newsletter smalive.com




Articole inrudite

Cele mai frecvente cautari - muzica folk

Cauta Folk ...

Cauta video folk:
Powered by Sobi2Search

NOUTATI DE ULTIMA ORA

Articolele cele mai citite

STATISTICI SITE & CAUTARE

Untitled Document
Statistici privind traficul înregistrat pe site-ul www.SMALIVE.com
Open Directory Project at dmoz.org
Adresa ta IP este:
locate and show my IP address




Cauta pe Satu Mare Alive: