Nimic. Se ia!

Cică, dacă treci prin altar când se sfinţeşte o biserică, te speli de păcate. 

Adică aşa, ca la Nufăru’. Altarul ar fi un fel de curăţătorie chimică, unde te duci şi rămâi curat ca lacrima. Ba, mai mult, poţi să-i şi ceri lui Dumnezeu să-ţi rezolve diverse probleme...

Duminica trecută, când s-a sfinţit Biserica "Sf. Vineri" (cu hramul Sf. Paraschieva), replica de Dr. Taberei a Sf. Sofia de la Constantinopol, a fost ca la carne. Marea de oameni din împrejurimile bisericii proaspăt sfinţite mi-a amintit exact de zilele când se băga carne la măcelărie. S-au speriat până şi enoriaşele cele mai fidele bisericii, obişnuite cu mulţimea dezlănţuită în zile de sărbătoare. "Eu am stat de la şase dimineaţa până la şase seara. N-am văzut aşa ceva şi-am fost la zeci de biserici pân-acu’. Zeci de biserici! Dac-au spart uşile, domne... Ceva ce nu s-a pomenit! Io nu ştiu cum de-am rămas întreagă. Io sunt şi mică...", mărturisea Aurica Varzari câtorva enoriaşe miercuri la prânz, după "luptele" crâncene pe care credincioşii le-au dus trei zile ca să intre în altar. Femeia are 72 de ani şi merge zilnic la biserică. Din câte-am văzut, are şi harul de a deveni imediat un soi de mentor pentru suratele ei mai tinere, aşa cum s-a întâmplat şi miercuri la "biroul de acatiste" improvizat în deja celebra biserică de cartier care-a apărut la ştiri pentru faptele "de vitejie ale drept-credincioşilor".


CONFESIUNI LA BIROUL DE ACATISTE. O masă ca oricare alta... la intrarea în biserică, lângă ghişeul de lumânări. Cu scaune şi jumătăţi de coală A4, rupte regulamentar pe mijloc, să aibă credinciosul pe ce să scrie cererea către Cel de Sus... Aşa stând lucrurile, îl putem numi "birou", fără să avem vreo remuşcare. Aşa e şi la primărie, la şcoală sau la circa financiară. Şi, ca la alte instituţii unde mergi şi completezi cereri pentru diverse autorităţi, şi la "Sf. Vineri" s-a încins o discuţie foarte interesantă pe tema cozii la altar. "Da’ nu s-a păstrat rând?", se mira o enoriaşă care pleda pentru ordine şi disciplină. "Mamă, ce să se mai păstreze rând? Că au călcat copiii-n picioare. Au călcat pe căciuli, mănuşi, fulare. Mie mi-a dispărut sacoşa cu pâine. Unde s-o fi dus, cine-o fi luat-o nu ştiu. Nu au ţinut cont de nimic. Barbarie curată! Mă mir cum de-am rămas întreagă", le-a povestit în continuare bătrâna Aurica. Discuţia mai era întreruptă din când în când de câte o neştiutoare, care avea nevoie de consultanţă: "Cum se scrie? Acatist şi pe urmă se scrie «Rodica se roagă pentru...»? "Da, da! Sigur că da". Dar şirul dezvăluirilor nu a putut fi întrerupt, că prea povesteau cu foc bătrânele.


CA LA MICHAEL JACKSON. "Da’ la câtă lume nu i s-a făcut rău... În faţa mea, o doamnă voinică-voinică a picat jos. Au luat-o jandarmii şi-au dus-o-n biserică." Aşa a fost şi la primul concert al lui Michael Jackson în România, când "enoriaşele" lui leşinau zgomotos în mulţime, în aşa fel încât să fie auzite şi recuperate de gardieni. Nu ajungeau la idolul pedofil, dar se alegeau cu o geacă roşie cu fermoare, "ŕ la Michael". La sfinţire, leşinaţilor li s-a facilitat accesul în incintă... Tot s-au ales cu ceva, deci i-a răsplătit Dumnezeu pentru chinurile la care s-au supus de bunăvoie. "A venit bărbatu’ meu pe la unşpe şi nu m-a văzut. Aici poarta era închisă, încuiată. Exact la ora 9, Patriarhul a fost pe covor. Au venit şi jandarmii şi-au dat drumu’ la poarta aia de-acolo. Doamne! Îţi venea să şi râzi, îţi venea să şi plângi. Eram eu, parcă erau vânătorii după noi cu puşca, aşa alergam prin noroi. Şi ştiţi unde-am nimerit? În încăperea unde se-aprind lumânările pentru vii. Cu o doamnă şi cu-n domn. Acolo am rămas. Şi am văzut t-o-a-t-ă slujba! S-a văzut perfect!", se-nchina bătrâna povestitoare. "Aţi fost răsplătită pentru ce-aţi suferit...", s-a minunat iar colega de acatist, care rămăsese cu gura deschisă, parcă vrând să-i soarbă toate vorbele. "Şi-a ieşit părintele în faţa bisericii şi-a zis: «Poftiţi înăuntru!». Da’ ce să mai... di pă partea asta s-o intrat, din faţă s-o intrat, di pă partea astălaltă s-o intrat, era ceva... S-o spart şi-un geam şi-am zis merci, că mă mai tăia şi geamu’ ăla. Nu s-a mai ţinut cont de trepte. Acum am văzut treptele mai bine."


SECRETUL ALTARULUI. Şi totuşi, ce e cu trecutul ăsta prin altar? "Cică e iertare de păcate şi sănătate şi... Aşa se zice, că, dacă apuci să treci prin trei biserici, te iartă Dumnezeu de toate păcatele. Eu am trecut până acu’ prin 20!", ne-a explicat în continuare tanti Aurica, lăsându-ne să-i citim mândria-n priviri. "Da’ asta, cum să spun, mi-a lăsat un gust atât de amar, că, vai, ce-am tras duminică, doamnă... Am înţeles că se sfinţeşte şi cea de la doi fraţi, din Moghioroş. La cei doi fraţi. Da’ am prins frica acuma. Se mai face şi-aici o sfinţire, când e gata pictura. Şi se mai trece o dată prin altar", a ţinut ea să-şi informeze suratele dornice de a apuca măcar o dată să treacă prin locul unde se spală păcatele şi se îndeplinesc dorinţele. Că multe dintre ele nu apucaseră "să-şi vadă visul cu ochii" în cele trei zile permisive pentru urmaşele Evei celei păcătoase. Care n-au voie-n altar decât cu dispensă specială de la patriarh în zi de sfinţire a bisericii.


SOFIA S-A MUTAT ÎN CARTIER. Mulţi se întreabă de ce. De ce acolo? De ce atâta lume la o biserică de cartier care nici măcar nu e terminată? Biserica "Sf. Vineri", la care s-au petrecut evenimentele de neuitat pentru drept-credincioşii călcaţi în picioare. Preotul paroh, Nicolae Burlan, spune că este o minune făcută de Dumnezeu. Alţii ar spune că e propria lui "minune", la care l-a ajutat foarte mult "stofa" de PR şi manager. "Ştiţi cât costă până la ora asta, cum o vedeţi?", a intervenit altă bătrână în discuţia de la acatiste. "A anunţat părintele duminică o sută de miliarde! 40 de miliarde le-a achitat şi mai are facturi de douăzeci şi nu ştiu cât de miliarde de achitat, săracu’. O familie şi-o vândut o casă cu şaizeci şi nu ştiu cât de mii de euro şi-a dat toţi banii." "Doamne, ăştia-s pomeniţi în veci! s-a minunat şi s-a-nchinat, iar partenera de discuţie, proptită bine pe scaun, cu ochii larg deschişi a visare, pironiţi undeva în tavanul alb. Oamenii au ajutat la descărcarea cărămizii, la darea la mână şi ce-au mai putut. Au dat şi mulţi bani. Parohia este foarte mică. Are numai 500 de familii, dar credincioşii vin din tot Bucureştiul pentru slujbe. Şi se mai aşteaptă acelaşi gen de "măcel" pe viitor...

Un Popa Tanda contemporan